Bazilica San Marco este cea mai celebra printre bisericile din Venetia si unul dintre cele mai bune exemple de arhitectura bizantina din lume. Situata chiar langa Canal Grande, bazilica are vedere spre Piazza San Marco si se invecineaza cu Palatul Dogilor. San Marco este astazi o catedrala, dar nu a fost intotdeauna asa; aceasta a fost capela Dogilor pana cand a devenit sediul arhiepiscopului de Venetia in 1807.

In 828, negustorii venetieni au furat moastele lui San Marco Evanghelistul de la locul lor de odihna original in Alexandria, Egipt. Se spune venetienii au ascuns moastele intr-un butoi sub straturi de carne de porc pentru a pacali politistii musulmani. Aventura este descrisa in mozaicul din secolul al XIII-lea care se afla deasupra usii celei mai indepartate din stanga intrarii in Bazilica.

Moastele au fost initial adapostite intr-o capela temporara in Palatul Dogilor, intre anii 829 – 832 fiind construita o biserica demna sa adaposteasca relicvele valoroase. Aceasta a ars intr-o rebeliune impotriva Dogelui Pietro Candiano al IV-lea, in 976, dar a fost restaurata de catre Dogele Domenico Contarini. Bazilica actuala, care cuprinde cladirile anterioare, a fost finalizata in jurul anului 1071.

In timp ce structura de baza a cladirii sa schimbat foarte putin in ultimul mileniu, decorarea sa a fost modificata de mai multe ori de la finalizarea cladirii. De-a lungul secolelor, in special in secolul al XIV-lea, navele venetiene au adus din Orient coloane, capiteluri, frize din cladiri vechi pentru a decora continuu bazilica.

Zidaria exterioara a fost treptat acoperita cu marmura si diverse sculpturi, unele mult mai vechi decat cladirea in sine. A fost construita o noua fatada, iar acoperisurile au fost inlocuite prin cupole mari din lemn, in scopul de a se potrivi cu arhitectura gotica a Palatului Dogilor.

Basilica di San Marco a fost capela Dogilor pentru o lunga perioada de timp, devenind in 1807 Catedrala din Venetia.