Santi Giovanni e Paolo (Sfintii Ioan si Pavel) este o bazilica antica din Roma, situata pe dealul Celian. Biserica a fost construita in 398, la vointa senatorului Pammachius, peste casa a doi soldati romani, Ioan si Paul, martirizati sub Julian in 362. Titulatura initiala a bisericii era Titulus Pammachii, acest fapt fiind mentionat in 499 in actele sinodului, tinute de catre Papa Symmachus.

Biserica a fost devastata de regele vizigot Alaric I in 410, si avariata apoi de cutremurul din 442. Restaurata de Papa Pascal I in 824, a fost din nou devastata de normanzi in 1084, si din nou restaurata, cu adaugarea unei manastiri si a unei clopotnite.

Interiorul are trei nave, iar altarul este construit deasupra locului unde se afla ramasitele celor doi martiri. In sacristie se afla o panza de Antoniazzo Romano care infatiseaza Fecioara si Copilul. Sub naos au fost descoperite in cadrul sapaturilor arheologice camere antice romane, datand din secolele I – IV. Conform scriitoarei Charlotte Anne Eaton, aceste camere au fost parte dintr-un vivarium in care erau tinute animalele salbatice inainte de a fi prezentate in spectacolele organizate la Colosseum. Un pasaj boltit face legatura intre vivarium si Colosseum.

In capatul absidei din dreapta se afla intrarea in subteranul bazilicii, descoperita in 1887 de catre parintele Germano da San Stanislao, in acea vreme rectorul bazilicii, care cauta mormintele martirilor Ioan si Pavel; el a descoperit douazeci de camere decorate care apartin cel putin unui numar de cinci cladiri diferite, datand din secolele I - IV. Aceste cladiri reprezinta unul dintre cele mai bine pastrate complexe rezidentiale din acea epoca, si unul dintre cele mai bune exemple de Domus Ecclesiae.

Intr-una dintre camere se poate inca vedea o fresca din secolul al III-lea reprezentand-o pe Proserpina intre heruvimi.