Catedrala San Lorenzo este principalul edificiu religios din Perugia, Umbria, centrul Italiei.

Prima biserica dedicata lui Lorenzo, diacon si martir al secolului al III-lea, a fost construita inainte de anul 900. Cladirea a fost reconstruita intre secolele al XI-lea si al XII-lea, si din nou in 1300. Din secolul al XV-lea biserica are aspectul sau actual.

Fatada impunatoarei biserici gotice este simpla si austera: liniaritatea ei este intrerupta doar de masivul portal in stil baroc, din secolul al XVIII-lea, realizat de Valentino Carattoli. Fatada principala se deschide spre Piazza Dante, pe treptele exterioare este o statuie de bronz importanta, construita in secolul al XVI-lea de catre Vincenzo Danti din Perugia. Pe partea stanga, spre Piazza IV Novembre, exista o contributie semnificativa de Galeazzo Alessi. Aceasta intrare este sustinuta de amvonul din San Bernardino, care dateaza din secolul al cincisprezecelea, si de statuia de bronz din secolul al XVII-al, a lui Julius III.

Interiorul are trei nave tripartite. Boltile, sustinute de piloni octogonali au fost decorate in secolul al XVIII-lea de F. Appiani, V. Monotti si V. Carattoli. Peretii sunt decorati cu multe opere de arta: Depunerea de pe cruce, pictura lui Federico Barocci din 1569 si pastrat in Capela San Bernardino, lucrarea lui Berto di Giovanni (1526), care descrie profilul orasului inainte de construirea Rocca Paolina, Buna Vestire a lui Hippolytus Borghesi (1620) si Madonna cu patronii orasului, Sfintii Augustin, Dominic si Francisc de Giovanni Antonio Scaramouche (1616). Pe al treilea pilon pe dreapta este imaginea venerata Vergine delle Grazie, atribuita lui Giannicola di Paolo. In absida este Corul din lemn, lucrarea lui Giuliano da Maiano si Domenico del Tasso, din 1491, partial distrusa de un incendiu in 1985. Remarcabila este Cappella del Battistero, impodobita cu fresce de la sfarsitul secolului al XVIII-lea de M. Leoparzi, si - in partea de jos de pe culoar stanga - Cappella del Santo Anello (Cappella di San Giuseppe): acesta contine o racla pretioasa, care adaposteste un inel, care – potrivit legendei - ar fi fost inelul de nunta al Mariei, sotia lui Iosif.

Muzeul Catedralei gazduieste un triptic de Meo a da Siena, o Madonna de Andrea Vanni, un triptic de Agnolo Gaddi, precum si un altar de Signorelli. Muzeul gazduieste, de asemenea, numeroase manuscrise pretioase, unele din secolul X. Sala del Dottorato are fresce care il infatiseaza pe Papa Ioan al XXII-lea intre imparatii Carol al IV-lea si Sigismund.