Despre Lugano
Lugano este un oras in partea de sud a Elvetiei, situat in cantonul din Ticino, care se invecineaza cu Italia. Acesta este cel mai mare oras din Elvetia si include cel mai mare numar de persoane care vorbesc limba italiana, din afara granitelor Italiei. Orasul se afla la marginea lacului Lugano, care este situat intre lacurile Lago Maggiore si Lago di Como, la sud de Alpi. Verile sale calde au contribuit la atragerea unui numar impresionant de turisti, printre care si multe celebritati: artisti si sportivi de succes care au numit orasul Monte Carlo din Elvetia.
Malurile Lacului Lugano au fost locuite inca din epoca de piatra. La periferiile modernului oras (Breganzona, Castagnola, Davesco si Gandria) au fost gasite articole din epoca cuprului si epoca fierului. Primele mentiuni scrise cu privire la asezarea Lugano pot fi gasite in documentele prin care regele Liutprand a cedat active Bisericii Sfantul Carpophorus, in 724. Alte documente, datand din 804 si 844 se refera la lacul Lugano, iar un act din 984 indica Lugano ca un oras piata. In anul 874 orasul a fost mentionat ca Luano, iar in 1189 a devenit cunoscut.
In secolul al XIX-lea, conducerea orasului a fost dominata de Partidul Liberal. In 1900, putin mai mult de jumatate din locurile consiliului orasului au fost detinute de liberali. Restul locurilor au fost ocupate de conservatori si socialisti. De la mijlocul secolului al XIX - lea pana in 1970 orasul a inregistrat o crestere constanta a populatiei, in special intre 1880 si 1910, cand populatia si-a dublat numarul.
Aceasta crestere s-a datorat in parte si cetatenilor straini care se stabileau in Lugano. In ultimele trei decenii ale secolului XX, populatia a scazut usor, acest fapt reflectand tendinta localnicilor de a se indeparta de oras si de a merge in comunitatile suburbane. In 2004, comunele Breganzona, Cureggia, Davesco-Soragno, Gandria, Pambio-Noranco, Pazzallo, Pregassona si Viganello au fost incorporate in oras. In 2008, acestea au fost urmate de Barbengo, Carabbia si Luganese Villa. Acest lucru, printre alti factori, a dus la dublarea populatiei – in 2006 ajungandu-se la 52059 locuitori, dintre care peste o treime erau straini.
Dupa al Doilea Razboi Mondial si in special in perioada 1960 -'70, datorita unui flux abundent de capital, Lugano a cunoscut o perioada de crestere exponentiala in activitati bancare care au condus la situarea orasului pe locul al treilea in Elvetia ca centru financiar, cu peste 100 de institutii bancare prezente in oras. Comertul, turismul si finantele sunt pilonii economiei locale. Locuitorii din Lugano au fost prinsi de vartejul politic mult mai tarziu decat cei din Locarno. Multa vreme, regiunea dintre Monte Ceneri si Chiasso. la granita cu Italia, a fost un adaos care nu se supunea legilor Elvetiei. In timp ce oficial face parte din canton, Mendrisiotto, la capatul sau cel mai sudic, a fost oricum considerat in mod vag italian, chiar daca locuitorii si-au declarat credinta elvetiana in 1803 prin sloganul Liberi e Svizzeri.
Toate schimbarile politice din Italia erau frecvent simtite de locuitorii din Mendrisiotto. Liberalii si conservatorii din localitate se combateau atat de aprig, incat in cateva randuri erau pe punctul de a folosi chiar si armele - metode care, chiar si atunci in restul Elvetiei, erau considerate specific italiene si nu elvetiene. Chiar si in secolul al XIX-lea, era posibil ca acei care calatoreau sa fie atacati si jefuiti de talhari pe inaltimile din Ceneri. Doar atunci cand a fost construita linia ferata dintre Melide si Bissone, Mendrisiotto a fost apropiat de restul cantonului.
Odata cu deschiderea tunelului feroviar Sf Gotthard, in 1882, Lugano deseori descris ca fiind „perla Lacului Lugano", a fost inundat de turistii din toata lumea. Spre deosebire de peisajul mai degraba uniform si monoton, care se afla in jurul orasului Lugano, golful Lugano, intre cei doi munti, Monte Bre si Monte San Salvatore, poate concura chiar cu Rio de Janeiro, cu faimoasa sa Capatana de Zahar, in privinta grandorii. Atat Monte Bre cat si Monte San Salvatore pot fi escaladati cu funicularul. Din varfurile lor, atunci cand este vreme buna, se poate vedea intreaga Campie Po spre Milano, intr-o directie, iar in cealalta directie va puteti bucura de o priveliste panoramica a Alpilor Bernezi si Valezi.
Orasul Lugano de astazi a fost mult influentat de bancile din oras. Cladirile impozante care gazduiesc institutiile financiare concureaza parca una cu cealalta in privinta maretiei. Arhitectul din Ticino, Mario Botta, a dat tonul prin cladirile: Banca del Gottardo si Palazzo Ransila. In iunie 2011, oficiali ai orasului israelian Yehud au anuntat ca vor intreprinde un proiect de constructie in centrul propriului orasului oras, pentru a revigora comertul si turismul,dupa modelul replicii chinezesti a orasului austriac Hallstatt. Constructia este prevazuta cu coloane neoclasice si colonade.