Ghid turistic Ohrid

Recomandat pentru: arhitectura, situri religioase, cladiri istorice, lacasuri de cult, puncte de interes, istorie, plimbari in aer liber

Despre Ohrid

Pe malul estic al lacului Ohrid se gaseste asezarea urbana cu acelasi nume, al saptelea oras ca marime din Republica Macedonia. Turisti din toate colturile lumii vin sa admire Ohrid datorita faptului ca in trecut a fost supranumit Ierusalim. Aceasta denumire vine de la cele 365 de biserici care se construisera aici, cate una pentru fiecare zi a anului. Persoanele care inca nu l-au vizitat, il gasesc la sud vest de capitala tarii, aproape de granita cu Albania, la o altitudine de 690 de metri.

Istoria spune ca aceasta asezare dateaza inca din secolul al IV-lea i.Hr. si de-a lungul timpului a fost populata de numeroase triburi si popoare printre care amintim: iliri, dassaretae, encheleans, romani, slavii de sud, berziti, turci, albanezi si sarbi. In timpul domniei Regelui Filip al II-lea al Macedoniei aici s-a construit prima fortificatie, numita Samuil. Pe vremea cand romanii erau stapani pe toata regiunea, aceasta se gasea sub denumirea de Lychnidos. Legendele spun ca fenicienii sub stapanirea domnitorului Cadmus au fost expulzati de la Telba in Beotia, insa acestia au fondat un oras pe malul lacului Ohrid si s-au mutat in el. Sapaturile arheologice in care s-au descoperit ruinele unor bazilici arata adoptarea timpurie a crestinismului in regiune. In secolul al VI-lea, aici s-au mutat slavii de sud si treptat s-au adunat si berzitii. Numele actual al orasului s-a dat in anul 879, cand in Ohrid se gasea capitala si un bastion al Imperiului Bulgar. Pana in anul 1018 aici a fost sediul Patriarhiei Bulgare. In timpul acesta in oras s-au construit numeroase biserici de catre bizantini, bulgari si sarbi.

In secolul al XIII-lea orasul a fost preluat de catre albanezi sub conducerea nobilului Paul Gropa. In anul 1334 dupa o batalie apriga, orasul a fost integrat in Imperiul Serbiei sub stapanirea Regeleui Stefan Dusan Uros al IV-lea. Dupa ce acesta a murit, localitatea s-a intors inapoi la sarbi, iar putin mai tarziu, a intrat in stapanirea Regatului Prilep. In anul 1375 Printul Marko a pierdut orasul in favoarea lui Paul Gropa al II-lea, incercand sa-l recupereze, fara succes, cu ajutorul Imperiului Otoman. Doi ani mai tarziu Baiazid I a cucerit orasul, aici infiintandu-se sediul Sangeacul de la Ohrid. Un secol mai tarziu, trupele Ligii Lezhe impreuna cu 1000 de soldati din Venetia au alungat turcii din toata regiunea, impreuna cu ei expatriindu-i si pe Arhiepiscopul de Orchid cu functionarii sai despre care se spunea ca au ajutat armatele otomane in timpul bataliilor.

Din secolul al XVIII-lea asezarea urbana a devenit un important centru cultural, administrativ si comercial din tara. Treptat, populatia a inceput sa creasca si zona a devenit din ce in ce mai bogata. In secolul al XIX-lea, orasul a intrat sub stapanirea familiei Bushati din Pasalicul de Scutari. In acea vreme, jumatate din localnici erau adepti ai religiei musulmane, restul fiind adepti ai religiei ortodoxe si catolice. Pana in anul 1912, Orhid a ramas sub dominatia Imperiului Otoman si apoi a fost luata de Imperiul Serbiei. Un an mai tarziu macedonenii, bulgarii si albanezii s-au razvratit impotriva turcilor, recucerind orasul.

In zilele noastre acesta este unul dintre cele mai vizitate orase din Macedonia, turismul fiind unul dintre principalele surse de venit al locuitorilor. Printre cele mai importante atractii turistice de aici mentionam: Manastirea Sfantul Naum, Bisericile Sfanta Petka si Sfantul Stefan, vestigiile unor bazilici care dateaza de multe secole, Biserica Sfantul Ioan de la Kaneo, Muzeul de Cultura Slava a Scrisului, Muzeul de Arheologie, Biserica Sfantul Clement si Biserica Sfantul Vraci construita in secolul al XIV-lea. De-a lungul timpului aici s-au nascut si au trait numeroase persoane notabile pentru Macedonia precum: cantareata Vladimir Cetkar, fotbalistul Alecsandar Mitreski, scriitorul Grigor Parlichev, cantareata care a participat la Eurovision in anul 2010 Gjoko Taneski si revolutionarul Hristo Uzunov.