Piazza del Duomo este Piata principala din Milano, Italia. Piata marcheaza centrul orasului, atat in sens geografic, iar din cauza importantei sale, si din punct de vedere artistic, cultural, precum si social. Piata, cu o suprafata totala de 17.000 de metri patrati, include unele dintre cele mai importante cladiri din Milano. Aici se desfasoara unele dintre cele mai prestigioase activitati comerciale, piata fiind de departe cel mai important obiectiv turistic al orasului.

Piata Catedralei a fost creata in secolul XIV si s-a dezvoltat continuu impreuna cu constructia Domului, care a durat aproximativ 6 secole. Forma sa actuala, se datoreaza in mare parte arhitectului Giuseppe Mengoni, si dateaza din a doua jumatate a secolului XIX. Cladirile monumentale care inconjura piata, cu exceptia Domului si a Palatului Regal, au fost relizate in urma proiectului lui Mengoni; cel mai notabil edificiu este Galleria Vittorio Emanuele II.

Originile Piazza del Duomo pot fi urmarite inapoi pana la viziunea lui Azzone Visconti. In 1330, Azzone a dispus demolarea tavernelor care inconjurau cele doua biserici centrale din Milano, Basilica di Santa Maria Maggiore si Bazilica Santa Tecla, pentru a crea o piata numita Piazza dell'Arengo, care este prima intrupare a ceea ce este acum Piazza del Duomo. Nici una dintre cladirile originale ale Piazza dell'Arengario nu a supravietuit.

Succesorul lui Azzone, Gian Galeazzo Visconti, a extins in continuare piata dispunand in 1385 demolarea casei episcopului si in 1387 a baptisteriului San Giovanni alle Fonti. In urmatoarele decenii, piazza nu s-a dezvoltat prea mult, una dintre cele doua bazilici, Santa Maria Maggiore, fiind insa demolata cu ocazia inceperii lucrarilor de constructie a Domului.

In 1458, Papa Pius al II-lea a acordat lui Francesco Sforza si companiei care a fost responsabila pentru constructia Domului, Veneranda Fabbrica del Duomo di Milano, autorizatia de a demola Santa Tecla pentru a crea o piata mai mare, care sa se potriveasca maiestuozitatea Domului. Oarecum absurd, dar bazilica a fost partial reconstruita in urmatorii ani, pentru a fi demolata din nou la mijlocul secolului al XVI-lea.

Urmatoarea modificare majora a avut loc in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, atunci cand arhitectul Giuseppe Piermarini a reproiectat Palatul Regal, un efect secundar fiind aparitia unei piete mai mici in apropiere de Piazza del Duomo, care nu a facut altceva decat sa extinda spatiul existent.

In secolul XIX, arhitectul Giulio Beccaria a fost angajat de catre Ferdinand I al Austriei pentru a restructura din nou piazza. Contributia principala a lui Beccaria la planificarea urbana a zonei a fost construirea palatului care ulterior a servit drept sediu pentru Fabbrica del Duomo, situata la sud-est de catedrala.

O schimbare majora in evolutia pietei a intervenit dupa cel de-al Doilea Razboi Italian de Independenta din 1859. In 1860, guvernul a declarat intentia de a restructura radical piata pentru a crea un bulevard nou in cinstea regelui Victor Emmanuel al II-lea de Italia. Restructurarea a cazut in cele din urma in sarcina arhitectului Giuseppe Mengoni, iar lucrarile au inceput in 1865. Intre anii 1865 - 1873, pe baza proiectului lui Mengoni, piata a fost mai intai extinsa prin demolarea unui cartier intreg, Rebecchino, primind apoi reperele sale moderne, inclusiv Galleria Vittorio Emanuele II (1864-1867), precum si cele doua Palazzi dei Portici, care marcheaza granitele sudice si nordice ale pietei.

Munca lui Mengoni nu a fost lipsita de obstacole. Compania care a fost responsabila pentru lucrari a trecut prin dificultati financiare, fapt care a obligat consiliul orasului sa instituie noi taxe. Parte a zonei Galleria a fost vanduta unor proprietari privati, cu obligatia de a finaliza lucrarile in conformitate cu proiectul lui Mengoni. In 1875, cand cele doua Palate Portico au fost in cele din urma finalizate, noi probleme de finantare au pus in pericol realizarea celor doua arcuri de triumf care erau incluse in proiect; in cele din urma Mengoni a decis sa finanteze personal constructia. Atunci cand acesta a murit, in 1877, doar unul dintre arcuri era finalizat, constructia celuilalt fiind abandonata. In 1896 a fost dezvelita statuia regelui Victor Emmanuel al II-lea al Italiei, marcand finalizarea procesului de restructurare initiat de catre autoritatile orasului in 1860.