Moscheea Sheikh Lutfollah este una dintre capodoperele arhitecturale ale arhitecturii Safavid iraniane, situata in partea de est a Pietei Naghsh-i Jahan, in Isfahan, Iran. Constructia moscheii a inceput in 1603 si a fost terminata in 1618. A fost construita de catre arhitectul sef Shaykh Bahai, in timpul regelui Shah Abbas I.

Scopul acestei moschei a fost de a folosi curtii regale, spre deosebire de Masjed-e Shah, care a fost construita pentru public. Din acest motiv, moscheea nu are nici minarete si este de dimensiuni mai mici. In aceasta moschee accesul publicului larg a fost interzis pe parcursul catorva secole, cand usile s-au deschis pentru oamenii obisnuiti.

Partea de jos a fatadei si poarta de acces sunt construite din marmura, in timp ce placi de mozaic decoreaza partile superioare a structurii. Crearea caligrafiei si gresiei, care depasesc, atat in frumusete cat si in calitate, orice altceva creat in prealabil in lumea islamica, a fost supravegheata de maestrul caligraf Ali Reza Abbasi. Ali Reza Abbasi, lider caligraf la curtea lui Shah Abbas, a decorat intrarea cu inscriptii maiestuoase, cu numele lui Shah Abbas, Husayni si Musavi, descendentii imamilor Hussein si Musa. Inscriptiile reflecta aspectele de care a fost preocupat sahul in momentul in care moscheea a fost construita – intre care si rezistenta persana la invazia otomana.

Una dintre caracteristicile unice ale moscheii este paunul din centrul cupolei sale. Daca stati la intrarea principala de pe holul interior si priviti spre centrul domului, un paun, in a carui coada se reflecta razele soarelui, poate fi vazut.

In interior arhitectul cladirii a fost Mohammad-Reza. Comparativ cu Moscheea Shah, proiectarea Sheikh Lutfollah este destul de simpla. Desi, in contranst cu structura simpla, decorarea atat la interior cat si la exterior este extrem de complexa, fiind folosite cele mai bune materiale si fiind angajati in proiect mesterii cei mai talentati. Puteti admira covoare magnific lucrate.

Zidurile de la camera de rugaciune sunt acoperite cu dale albastre, galbene, turcoaz si albe, cu modele complicate arabesti. Versete coranice apar in fiecare colt, in timp ce peretii de est si de vest contin poezii semnate de Shaykh Bahai.